În temniți ruginite
Cel rău încă te minte,
Șoptind pe la ureche
Că nu-i nimeni de veghe.
"Să nu-ți pierzi credința
Când jugul roșu strânge,
Căci nu asta-ți-i voința,
Și scopul mult prea bun."
Și sufletul a simțit,
Cu bucurie mare,
Că-n ceruri, printre sfinți,
Dumnezeu încă apare.
O poezie de debut foarte interesanta. Ceea ce ma incanta la aceasta opera, dar mai ales la acest baiat Ovidiu, este tematica pe care a incercat sa o dezvolte. A lasat teme ca si iubirea, banii si placerile trupesti pentru a- si hrani sufletul si pentru a ne face sa luptam contra pacatului. Totusi, este putin cam prea greu de inteles pentru anumite persoane ideea de temniti ruginite si de jugul rosu, deoarece multi se vor speria de lupta... Speram sa ne cladesti in continuare credinta. Succes.
RăspundețiȘtergereMultumesc mult Dan. Apreciez parerea ta
RăspundețiȘtergerecred ca ar trebui sa incep cu Hristos a inviat, caci fara inviere ce rost ar mai avea lupta din poezia ta...intr-adevar lupta e grea dupa cum zicea si dan...e si greu de inteles...te macina vina pacatului...dar la final poti obtine ceva: zambesti in fata mortii. De ce? pentru ca in curand vei trai..sa speram ca vom reusi inca de aici sa avem Viata in noi, caci fara Viata ce rost are sa traiesti? mult succes in continuare!poezii multe si bune!
RăspundețiȘtergereAdevarat a inviat! Multumesc mult Mihail.
RăspundețiȘtergereFrumos! Ovidiu, nu știam că o arzi cu scrieri, bravo >:D<
RăspundețiȘtergereMultumesc mult Ilinca
RăspundețiȘtergerefoarte frumos...nu stiam ca scrii :)
RăspundețiȘtergereAcum ai aflat
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergerestiu ca poti scrie si altfel de poezii.Ma bucur ca faci ceea ce-ti place. >:D<
RăspundețiȘtergereMultumesc mult mult de tot Karina, sprijinul tau inseamna mult pentru mine >:D<
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereeste perfecta!
RăspundețiȘtergere