Limite temporare

În câmpul nesfârșit de lacrimi blânde,
Unde nimeni nu s-a gândit să umble,
Te așteaptă să urci, apoi să pici
Și-ți va veni să plângi, apoi să strigi,
Ce chinuri groaznice vei întâlni
De crezi că nu vei mai putea zâmbi.

Înlăuntrul tău sigur vei dăinui;
În final, fi sigur că vei reuși
Căci trupul îți este mereu limitat
De niște dureri de neimaginat,
Dar sufletu-i, în schimb, nestingherit
Pentru că orice ar fi, el e iubit.