O aură neagră se apropie subtil
Și te tot pândește cel ce pare "umil"
Și simți cum ceva te depășește
O stare nesfârșită te copleșește.
Iar el șoptește ca un prieten de nădejde
"Nu lăsa să scape-acum! Nu lăsa! Îți zic și cum!"
Dar te oprești și te gândești "Ce-am făcut?! Sunt un nebun!"
Imediat el pleacă, dar așteaptă și lovește
Pe oricine se trezește, urmărește si îndrăznește
A se ridica smerit, cu duh bun și umilit.
